Prima zi la schi

                                                          Prima zi la schi

               In timp ce patinam ieri, mi-am amintit de prima zi de schi din viata mea. Am zambit instantaneu. A fost un moment frumos, din care am primit 2 lectii destul de importante.

              Eram in anul trei de facultate, in vacanta de iarna de la sfarsitul sesiunii. Plecasem la munte cu un grup de 8 prieteni - colegi. Finantele au fost ca in facultate (pentru multi ), am inchiriat doua camere in Predeal, complet separat de casa proprietarului, deasupra unui garaj. Aveam bucatarie si baie proprie , deasupra garajului. Era mai mult decat speram cu totii. Suma destul de mica platita pe camera, ne-a permis sa vizitam imprejurimile. Am umblat pe carari inzapezite de munte, 8 studenti singuri in padure... ne-a prins noaptea. Atunci am cunoscut prima data glasul padurii adormite de iarna: intr-o noapte geroasa de februarie 1995. 

             In ultima zi, am predat bagajele la gara. Nu aveam nici un program stabilit pentru acea zi si trenul pleca abia spre seara. Asa ca ne-am decis sa incercam partia de schi de la Predeal, era destula zapada si era aproape de gara.

             Zis si facut: Am plecat spre partie, unii dintre noi au luat schiuri si ne-am avantat pe pista .... pentru incepatori. Niciunul nu stia sa schieze. Eu aveam mare incredere in mine: doar facusem patinaj viteza, am echilibru in miscare, pozitia si principiile sunt aceleasi, nu-i asa? 

Putin mai sus, pe langa partia pentru avansati era un concurs de snowboard, interesant totusi. Dupa vreo doua ore petrecute pe partia pentru incepatori, plictisita de lipsa de spatiu si de lungime, m-am hotaratat sa incerc partia pentru avansati: era mult mai lunga. 

             Ma asez la coada la teleschi. Acolo localnicii, care schiau de multa vreme, se uitau ciudat la mine :

             "- Nu v-am mai vazut pe aici. De cand schiati?"

           "- A, e prima data cand schiez. Am fost pe partia de incepatori pana acum, dar m-am plictisit. Ma duc sus sa schiez mai mult."

           "- Stiti? Pe partia pentru avansati e gheata. Pare zapada, dar sub zapada e gheata. E dificil chiar si pentru noi si noi schiem de mult. Din ce am vazut pana acum : aveti noroc daca va rupeti doar un picior. De cele mai multe ori se intampla mult mai rau"

           "- Nu stiu ce sa poate intampla, insa eu tot urc... am platit bilet, pe partia pentru incepatori ma tin bine pe schiuri. E OK."

         "-Cum doriti, va sugeram totusi sa coborati din cablu la jumatatea partiei, mai aveti o sansa."

            Am plecat, am coborat la jumatatea partiei ( nu-mi explic nici acum de ce). Am luat-o pe poteca din padure cu schiurile in picioare. Am ajuns pe partie... la jumatate. Din schiuri, pe sub zapada, simteam gheata, prietena mea gheata. Acum e acum. Ma asez in pozitie de patinaj viteza (similara cu cea de ski) imi las genunchii moi si pornesc. In mintea mea era : "Tatal nostru care esti in ceruri....". Brusc, am stiu sa spun toata rugaciunea, asta nu mi se intampla pana acum.

           Bineinteles, cand ai o pozitie aerodinamica, prinzi viteza. Zapada si gheata te ajuta si mai mult la viteza. Din pacate sau din fericire pentru mine, era singura pozitie in care ma simteam in siguranta. E o pozitie indelung studiata, care iti intra in reflex. Simteam cum viteza creste, am decis sa nu ma mai gandesc la nimic. Imi era frica, o frica teribila, nu o mai simtisem pana atunci, dar nu aveam de ales, continuam sa cobor. 

          Spre finalul partiei, din cauza vitezei si a lipsei de coordonare, am intrat pe lista pregatita pentru concursul de snowboard. Stiu ca am simtit si mai multa frica, insa nu ma miscam din pozitia de patinaj viteza si continuam sa am genunchii moi, flexibili. In felul asta, dupa fiecare denivelare, picioarele reveneau din nou pe partie , in pozitia corecta. In jurul meu, ii auzeam pe cei de la snowboarding cum comentau:

          "- Wow, uita-te la ea ce flexibila e!" Am inteles ca ceea ce faceam, faceam bine, dar flexibila, eu? Eu simteam frica, refuzam sa ma gandesc la asta si continuam sa fac ceea ce stiam eu cel mai bine sa fac in situatia data.

          Inutil sa va spun ca am ajuns nevatamata jos, la baza partiei. Bucuria a fost imensa, asa ca am inceput sa dansez pe schiuri... dansul bucuriei, pentru toata adrenalina consumata si intelegerea ca am reusit.

         Ieri am inteles doua lucruri :

          - Lumea nu stie ce simti, dar vede ce faci.

          - Sunt situatii in viata, cand e bine sa te relaxezi si sa ai incredere in miscarile coordonate de modul de gandire relaxat (cele adanc inradacinate in tine, de-a lungul miilor de ore de antrenament). In felul asta se elibereaza mintea si isi intensifica agerimea si viteza de reactie. Poti realiza lucruri incredibile si foarte greu de inteles pentru unii.