Atentia, Iarna si Autostrada

Amintiri din iarna 2010-2011

         Intotdeauna mi-a placut sa imi testez si depasesc limitele. Atentia insa mi-am exersat-o mai mult in acea iarna. Fara sa vreau, insa au fost doua intamplari bine-venite si bine-primite. In ambele cazuri, plecarea catre Constanta a fost brusca: am hotarat pe loc, am plecat in urmatoarele 5 minute.

            Nu am poze, evident. Nu am gasit poze pe care le pot pune ( toate au drepturi de licenta pe ele, fara drept de utilizare).

           Sa incep cu prima intamplare : Se apropia sarbatoarea Craciunului - Nasterea Domnului. Sarbatoare pe care intotdeauna o petrec in familie. Autostrada era inca inchisa si nu stiam sigur daca mai pot ajunge acasa de sarbatori. Normal, doream sa fiu acasa de sarbatori, insa experienta Dobrogei iarna imi spunea ca viscolul poate dura si 2 saptamani, deci si autostrada poate sta inchisa, cat e viscol. Cu trenul nu ma puteam duce acasa - ar fi fost riscant - avea intarzieri foarte mari si frig, foarte frig in vagoane.

          Intr-o sambata, primesc telefon de la o colega aflata in aceeasi situatie ca si mine, care imi spune ca autostrada s-a deschis si ca se poate circula, a vorbit ea cu un coleg de al nostru - sofer profesionist. Il sun si eu si vorbesc. Situatia era stabila, spunea el. Se circula foarte bine pe autostrada. Vorbesc cu sora mea si hotaram, in cinci minute plecam. Am plecat in urmatoarele cinci minute.

           Pe autostrada era un fel de jale inzapezita. Nu mai era viscol, insa zapada nu era curatata nici macar pe o banda. Pe alocuri era gheata, pe alocuri era si ceata. A fost o experienta , sper eu, unica. Nu am derapat, decat in afara autostrazii, la sensul giratoriu de la Medgidia (pentru cine stie drumul din 2010). Nu am avut nici un accident, am reusit insa sa-mi exersez atentia... mai mult decat as fi dorit, pret de aproximativ 240 Km.

          De atunci, nu mai compar experienta mea de sofer cu a unui sofer profesionist. Stiu acum ca daca un sofer profesionist imi spune ca se circula bine , in conditii de iarna, el are alte standarde, bazate pe experienta lui, nu pe a mea.

         As pleca totusi, chiar daca as sti ce ma asteapta, in aceeasi zi, dupa ce am ajuns acasa, autostrada a fost din nou inchisa- din cauza conditiilor meteorologice

        A doua intamplare : Se apropia aniversarea zilei mele de nastere in 2011. Dar era intr-o miercuri. Nu stiu de ce, sau poate asta aveam nevoie sa traiesc, am decis eu sa imi petrec week-end-ul dinaintea zilei mele aniversare cu parintii. Cum nu sunt o persoana foarte meticuloasa si nici nu-mi place sa organizez luni de zile o deplasare, plec in urmatoarele 5 minute. Cinci minute petrecute la telefon cu mama, care incerca sa ma convinga sa nu ma duc la Constanta, in timp ce tata ii spunea cu voce tare din spate : "Nici nu stiu de ce iti bati capul si gura. Doar stii ca face oricum ce vrea ea." Ei da, tata ma cunoaste ceva mai bine, stie ca daca imi propun ceva, aia fac. Fara amanari si fara scuze, incapatanata am fost de mica.

        Plec, cum intru pe autostrada, se anunta la radio cod portocaliu de viscol , polei ninsoare. Stiti cum e, Baragan-Dobrogea, vant puternic, ninsoare... pe alocuri polei. Imi spun: "OK, poate nu a fost cea mai buna decizie.. acum ce sa fac? Nu stiu nici o iesire care sa ma intoarca acasa"

        Pe autostrada se circula, aproape in coloana, cu viteza redusa. Vantul batea cu putere si eu tineam strans volanul, ca sa nu derapez. Nu va pot descrie ce era in mintea mea atunci, pot doar spune ca speram eu, ca Dumnezeu sa mai aiba si alte treburi cu mine pe aici. Si asa a fost. De cate ori imi venea ideea sa pun frana, vedeam urmele unei masini pe autostrada, soferul avusese geniala idee sa puna frana.

        Pot spune ca am vazut masini zburatoare, nu una... multe. Erau portiuni doar cu viscol si ninsoare, erau portiuni de autostrada cu balti acoperite de zapada si alte portiuni cu polei.

        Daca la prima intamplare a fost suficienta atentia, la intamplarea asta am participat activ cu mai multe instincte. Nu era suficient sa fii atent la drum, toti faceau asta, unii insa zburau cu masina in camp. Mai invatai rapid si din greselile celor din fata. Mintea se golea incet de orice alte ganduri, in afara celor de a iesi cu bine din aria aceea. Atunci am fost 100% prezenta la condus. Nici nu mai aveam timp de frica. Dupa ce am iesit din zona afectata - prin zona Drajna, am oprit la benzinarie, am alimentat si am mancat de pranz. 

       Nu simteam bucurie, eram usurata, scapasem. Ma gandeam la toti cei care inghetau in camp si un fior rece mi-a strabatut sira spinarii. Toti am avut aceleasi sanse. Doar ca ei, au gandit si facut unele greseli inaintea noastra, cu cativa metri. Singurul nostru avantaj ( al celor care nu au "zburat") a fost ca am pastrat distanta si am invatat din greselile lor.

     Acum pot spune ca am vazut "masini zburatoare" si nu ma bucur.

     Adevarul e ca in orice conditii, de iarna sau nu, e bine sa ne exersam atentia - macar la volan.