Calatoria Anei - Povestea 2 - Taramul Portocaliu

Taramul Portocaliu

              Ana si pasarea albastra au plecat spre miazazi. Se gandeau ca daca vor merge spre lumina, vor ajunge mai repede. Ana se uita curioasa in jur : era pentru prima data cand pleca de acasa fara sa fie insotita de un parinte, care sa ii spuna pe unde sa mearga, cum sa se poarte si cum sa vorbeasca. Pasarea albastra era un bun tovaras de drum, totusi nu ii dadea nici un sfat.

               Dupa aproape doua zile, au observat uimite ca in locul rosului, peisajul a devenit portoca-liu. De adata aceasta, nici Ana nici pasarea nu parea din acel loc. Cum nu vedeau nici o vietate in preajma , au continuat sa mearga. Anei i se facuse sete, nu se gandise ca drumul va fi atat de lung. Si in jur nu se vedea nici o fantana. 

               "Tie nu iti e sete?" "Ba da", raspunse incet pasarea. "Voi zbura putin inainte, poate gasesc ceva. De sus se vede mai bine taramul. ".

                Ana se opri si astepta cuminte sa se intoarca pasarea. Isi pregati merindele date cu grija de bucatareasa si incepu sa manance : ce bune si zemoase erau fructele de padure! I se parea ca e prima data cand mananca fructe asa bune. Ii era deja dor de parinti si de taramul rosu. Aici totul e necunoscut. "Cum ar fi bine sa ma port?" "Of, mai bine nu plecam de acasa. Cum ma voi intelege cu oamenii de aici?"

               Prinsa in vartejul gandurilor proprii si al dorului de casa, Ana nu simti cum din spate , se apropia de ea un leu. Era un leu magic, portocaliu.

               "Cine esti? Ce cauti aici? De unde vii? Incotro mergi?"

               "Sunt Ana, fata imparatului. Am plecat sa o conduc pe pasarea albastra catre casa ei. S-a ratacit" 

               "Imparatul nu are copii, uraste copiii."
               "De ce esti imbracata in rosu? Nu stii ca imparatul a interzis culoarea rosie? Aici totul e portocaliu, e singura culoare permisa in acest regat. Nu te uiti in jur?" 

              "Dar unde sunt?"

              "Aici e taramul portocaliu. Daca vrei sa iesi teafara din acest regat, imbraca-te cu rochia asta." Ii intinse o frumoasa rochie portocalie. "Eu plec, sa nu pomenesti niciodata de rosu aici!".
             Pasarea albastra care urmari scena de sus, se apropie incetisor.
             "Iti vine bine rochia." "Sa mergem, putin mai in fata am vazut o fantana. Ne putem potoli setea acolo. Ai insa mare grija, pare destul de vorbareata."
             Nici nu se apropiasera bine de fantana ca auzira "Buna si frumoasa zi! Veniti sa beti suc de portocale. Am suficient"
             "Dar unde suntem?" Intreba timid Ana.
             "Aici e regatul portocaliu. Imparatul portocaliu e foarte mandru de taramul acesta. E cel mai frumos si mai bogat tinut!"
            "Aici e tot timpul anului cald si avem recolte bogate."
             "Dar voi de unde veniti?"
             "De la miazazi. Am gasit puiul acesta de pasare si vreau sa-l duc la casa lui. Era speriat si ratacit sarmanul."
             "Grabiti-va! In curand se termina ziua de lucru. Nu e bine ca oamenii sa vada o pasare albastra aici. Ii vor spune imediat imparatului. Pe loc ti se va lua capul"
             "Pot umple macar butelcuta asta cu suc? Sa imi ajunga pentru drum? Mi-e tare teama ca nu voi gasi prea curand o alta fantana atat de binevoitoare si draguta"'
             "Desigur! Multumesc! Drum bun!"

             Ana umplu repede butelcuta cu suc de portocale, bucuroasa ca a reusit sa faca rost de provizii si pleca mai departe cu puiul de pasare.