O lectie de viata pentru o viata

sursa foto : http://www.bwinpartner.eu

Aveam aproape 14 ani, era cu cateva zile inaintea aniversarii mele. Bineinteles, eram plecata de acasa... in cantonament, in Miercurea-Ciuc - superbe locuri, mai ales iarna- urma sa am in zilele urmatoare un concurs.

Era pentru prima data cand eram plecata in timpul trimestrului scolar, prima data cand participam la un concurs in preajma zilei mele de nastere, prima data cand eram departe de casa si imi sarbatoream ziua de nastere si prima data cand imparteam camera cu o fata din alt lot - Suceava. A fost si prima data cand am suit pe podium (si ultima, ulterior s-a desfiintat clubul din Constanta, iar eu am ales sa-mi urmez a doua mare pasiune a mea : Matematica - nu judecati, asta mi-a placut si-mi place inca).

Desi am fost plecata des de acasa, desi nu eram pentru prima data in Miercurea Ciuc iarna, toate celelalte "premieri" mi-au generat emotii pe care nu le mai simtisem pana atunci la vreun concurs. Am urmarit cu atentie lista de concurs, urma sa plec in concurs cu fata de la Miercurea Ciuc - auch... acasa la ea, e foarte important pentru mine sa stiu cu cine concurez.

Desigur, Constanta concureaza la patinaj viteza cu Miercurea-Ciuc, Constanta nu e prea renumita cu cine stie ce performante la patinaj viteza.. la Constanta se inoata, se vasleste , se naviga, in general se practica sporturi acvatice- logic, nu ?

De data asta simt si ceva teama, asa ca incep sa ma interesez cine e fata cu care concurez.... Si o vad, era genul de patinatoare viteza dedicata. Un pachet de muschi bine lucrati, nu baga pe nimeni in seama, doar patina - tehnica si viteza. Bineinteles, era "cireasa de pe tort" pentru mine.

Am inceput sa glumesc, modul meu de a face fata situatiei. Imi vedeam toate visurile, pentru acel concurs, spulberate.

 Eu :"Nu are nici un rost, nu am nici o sansa!" spuneam eu in timp ce ma antrenam pe pista. 

Intamplator, antrenorul din Suceava ma aude (era antrenorul colegei mele de camera): "Ce s-a intamplat?"

Eu : "uite cu cine concurez, totul s-a terminat.. pot pleca acasa". 

El : "auzi, lasa tu comparatiile, nu te intereseaza cu cine concurezi. Intotdeauna ai o sansa"

Eu: "nu vedeti cum arata? nu vedeti cum patineaza? Nu am nici o sansa!"

El : "concentreaza-te pe ce esti tu, pe cum patinezi tu, pe finish. Cand incepe cursa, nu te uita la ea. Cand incepe cursa, esti doar tu si o sa dai ce e mai bun din tine. Indiferent cu cine concurezi ".

M-am uitat la el.... hmm... da, are parul alb, o sti el ceva ... poate mai bine decat mine. Nu e antrenorul meu, dar mi se pare logic ce spune. Imi dadea sperante... imi placea asta.

A inceput cursa..... siiiiii... am iesit invingatoare. Eu , fata din Constanta, care concura cu fata din Miercurea-Ciuc, la ea acasa.

A fost un val de confuzie generala, au fost revazuti timpii si a fost incredibil pentru mine sa fiu recunoscuta pana la urma ca ocupanta locului trei si castigatoarea medaliei de bronz.

Am inteles atunci ceva : In viata concurezi cu tine, cu dialogul tau interior. Comparatiile cu ceilalti nu ne ajuta. De fapt nu cu ei concuram (nu ei sunt adversarii de care sa ne temem), concuram cu noi , cu convingerile noastre , cu ideile noastre.

Nu l-am mai vazut de atunci pe antrenorul de la Suceava. Ii sunt insa recunoscatoare pentru aceasta lectie si pentru tot suportul care mi l-a acordat. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri primite de ziua mea : "O lectie de viata pentru o viata intreaga"