Calatorie inedita - calatorie de una singura

Îles d'Hyeres sau Insulele de Aur

            In ultima vreme citesc destul de des despre Travel alone si Travel solo, de parca acum ar fi aparut aceste notiuni. Adevarul e ca practic acest gen de calatorii destul de des (ambele) , am inceput in 2012 , in Franta. Am continuat, pentru ca am inteles ca uneori exact de asa ceva am nevoie.
            Sa lamurim :

                  Travel Alone : inseamna sa calatoresti singur si sa iti oferi experienta de a ramane singur pe parcursul calatoriei - e si un fel de calatorie interioara, din multe puncte de vedere.

                   Travel Solo:  inseamna organizezi calatoria singur (zbor, cazare, mancare, excursii locale), dar sa te amesteci in multime - localnici, alti  turisti. Acest gen de turism are evident avantajele lui, mai ales daca vorbesti limba localnicilor. Poti afla multe si despre ei si istoria locurilor si despre tine.

             Ambele variante imi ofera experiente placute de petrecere a timpului. Uneori aleg desigur si calatoria cu un grup de prieteni sau excursii organizate.

            Orice varianta ai alege este sigur ca este o alegere buna, potrivita momentului si personalitatii tale, precum si locului unde doresti sa calatoresti. 

             Eu am rezolvat demult problema timpului petrecut cu mine, am nevoie de acest timp din cand in cand si nu ma deranjeaza sau sperie sa fiu singura... nici in companie. De fapt, nu ma simt singura aproape niciodata.

            Toate aceste articole si lipsa unei luni pline in februarie 2018, (insa o super-luna superba in ianuarie) mi-au amintit de week-endul petrecut in Porquerolles , un loc minunat unde am calatorit absolut singura. Era varf de sezon, iar eu nu-mi doream decat sa petrec putin timp pe aceasta insula ( una dintre cele 5 insule "de aur")

              Ei da, aveam atunci mare nevoie sa petrec putin timp singura, in natura, aproape de tot ce iubesc munte ( ma rog, e deal) , padure si mare - marea mediterana , calma si primitoare. In insulele Hyeres se doreste foarte mult intoarcerea la natura si limitarea poluarii - singurele masini vazute acolo sunt ale localnicilor, in rest biciclete- pe insula- , yacht-uri -  la tarm-, etc. 

               Un lucru util : vorbesc franceza , atunci locuiam in Paris. A fost usor sa ajung cu avionul din Paris - aeroport Orly - in Toulon. Peisaj superb si o energie a locului benefica, care te cuprinde si te invaluie... e pace, pace peste tot.

                 Am luat un taxi in regim share cu o localnica si am ajuns in port , de unde am luat o ambarcatiune catre insula - exista orare, in Franta poti planifica totul online . Am ajuns pe insula si prima oprire a fost la oficiul de turism ( nu rezervasem camera - am decis sa plec in ziua in care am plecat , iar avionul pleca in scurt timp).  A fost soarta sau nu, nu stiu, stiu doar ca a fost exact ce aveam nevoie : pe insula mai era disponibila prin oficiul de turism o singura camera , intr-o pensiune, departe, trebuia sa iesi din sat, sa traversezi padurea (una dintre padurile de pe insula , exista mai multe trasee pe care le poti face pe jos sau cu bicicleta) . Doamna cu care vorbeam la oficiul de turism avea o singura problema :

    -  camera e scumpa , doamna.

     - am alte optiuni?

     - Nu, dar e departe si e scumpa. Trebuie sa traversati insula. 

     - inteleg asta, insa tot trebuie sa dorm undeva, nu pe plaja, deci o iau.

 Camera era de fapt un studio amenajat pentru 4 persoane, cu terasa si bucatarie proprie ( de fapt o mica bucatarie, dar asta e ceva normal in Franta). Se afla la capatul padurii, langa farul de pe insula. Pana sa ajung acolo am avut parte de prima "aventura " pe insula , cu pro miprietarii. Sotia, o femeie vesela si sociabila, m-a sfatuit sa nu ajung la pensiune singura, de prima data ci sa-l astept pe sotul ei sa ma conduca cu masina, asta dupa ce m-a asigurat ca nu voi reusi sa-mi petrec week-endul singura asa cum doream eu, pentru ca e varf de sezon si e multa lume pe insula (erau multi, din diferite colturi ale lumii). Sotul ei se lasa asteptat , asa ca am pornit-o agale prin padure, pe carare. 

               Intr-un final , am reusit sa comunic cu proprietarul , care a venit si m-a condus de la locul in care eram in padure ca sa-mi predea studioul.

   

  

                Pe drum, am inceput sa vorbim. Nici macar nu banuia ca nu sunt frantuzoaica, a fost surprins sa afle ca de fapt sunt din Romania. Mi-a spus ca ursii de pe insula au fost adusi din Romania, aceasta specie disparuse cu ceva timp in urma si doreau sa repopuleze padurea. Nu si-a exprimat nici o parere referitoare la dorinta mea de solitudine, dar mi-a spus serios sa ma pregatesc din timp sa ajung in camera, sa nu ma prinda noaptea in padure, unde sunt animale salbatice. Am intrebat unde as putea lua cina, daca exista o recomandare si m-am instalat in camera.

                Insula asta , cu toate ca nu e nici pe departe atat de "salbatica si naturala" ca Delta Dunarii, are o frumusete aparte. Obiceiurile localnicilor si mediul sanatos - atat cat se poate de natural, ofera o liniste interioara.

                       Am iesit la cina, a fost un week-end dedicat pestelui si fructelor de mare. Totul era foarte proaspat si retetele atent ales. Se lasa deja seara cand am terminat de servit cina, am intrat repede in magazinul de pe insula, mi-am cumparat ceva pentru micul dejun si am pornit-o la picior , prin padure spre insula.... ignorand fara sa vreau sfatul proprietarului.

                    Pe drum s-a lasat intunericul de-a binelea. Insa nu-mi era teama, intunericul de afara era spulberat de o superba luna plina - pe care bineinteles nu am reusit sa o pozez in toata splendoarea ei.

Eram linistita , calma, ma simteam protejata , nu stiu cum, nu pot explica de cine. Dar aveam o senzatie de liniste interioara.

           In week-endul acela am calatorit singura, asa cum mi-am dorit. Simplul fapt ca ma trezeam devreme si plecam pe trasee, si ma intorceam tarziu m-a tinut departe de privirile localnicilor si ale turistilor. Desi nu mi-am refuzat nici un traseu si am fost si la plaja, am reusit sa fiu singura in toata multimea de oameni de pe insula....

              Calatoria asta mi-a adus multe satisfactii , am inteles pentru prima data cum e sa te trezesti in padure, in tril de pasari, adieri de vant si fosnet de frunze si sa auzi si simti si marea aproape. A fost magic.

              La final, cand am predat camera proprietarei, mi-a povestit de o legenda locala - legenda unei femei frumoase, care umbla pe insula , venita de departe, dar pe care nimeni nu a vazut-o. Mi-a spus ca cel mai probabil eu sunt aceea. Ma si striga deja pe numele femeii din legenda.

              O insula frumoasa, o luna plina si inconjurata de ceea ce iubeam mai mult din natura au facut din acea calatorie una de vis. M-as intoarce oricand sa vizitez locul, e magic. Un loc prea putin cunoscut, in care te poti duce singur sau in grup, unde poti alege sa ramai singur sau sa te amesteci in multime.....