Cella's Stories

Acceptarea          Anul trecut a fost un an puţin mai neobişnuit pentru mine. Nu mă refer la schimbarea exterioară, oricine poate face asta. Suntem asaltati cu informaţii din toate părţile, există medici specializaţi şi, în ultimă instanţă, medici esteticieni. Dar asta nu înseamnă nimic, dacă nu ajungi să te cunoşti, să te accepţi şi să te iubeşti pe tine. E ca o călătorie la capătul lumii, unde te duci pentru a fugi de tine şi de esenţa ta, te ajută, dar nu foarte mult. " Oriîncotro te-ai indrepta, îngrijeşte-te doar să prefaci fiecare călătorie într-una lăuntrică. Dacă vei călători înlăuntrul tău, vei putea colinda întreaga lume, cât e de întinsă şi dincolo de ea. " -  Elif Shafak. Cel mai mult de ajută să faci din fiecare călătorie una lăutrincă, indiferent încotro te îndrepţi.          Privind în urmă, 2015 asta a însemnat pentru mine : o călătorie lăuntrică.          De când mă ştiu, am crezut că trebuie să distrez şi să aduc zâmbetul celor din jurul

Amintiri din iarna 2010-2011           Intotdeauna mi-a placut sa imi testez si depasesc limitele. Atentia insa mi-am exersat-o mai mult in acea iarna. Fara sa vreau, insa au fost doua intamplari bine-venite si bine-primite. In ambele cazuri, plecarea catre Constanta a fost brusca: am hotarat pe loc, am plecat in urmatoarele 5 minute.             Nu am poze, evident. Nu am gasit poze pe care le pot pune ( toate au drepturi de licenta pe ele, fara drept de utilizare).            Sa incep cu prima intamplare : Se apropia sarbatoarea Craciunului - Nasterea Domnului. Sarbatoare pe care intotdeauna o petrec in familie. Autostrada era inca inchisa si nu stiam sigur daca mai pot ajunge acasa de sarbatori. Normal, doream sa fiu acasa de sarbatori, insa experienta Dobrogei iarna imi spunea ca viscolul poate dura si 2 saptamani, deci si autostrada poate sta inchisa, cat e viscol. Cu trenul nu ma puteam duce acasa - ar fi fost riscant - avea intarzieri foarte mari si frig, foarte

                                                          Prima zi la schi                In timp ce patinam ieri, mi-am amintit de prima zi de schi din viata mea. Am zambit instantaneu. A fost un moment frumos, din care am primit 2 lectii destul de importante.               Eram in anul trei de facultate, in vacanta de iarna de la sfarsitul sesiunii. Plecasem la munte cu un grup de 8 prieteni - colegi. Finantele au fost ca in facultate (pentru multi ), am inchiriat doua camere in Predeal, complet separat de casa proprietarului, deasupra unui garaj. Aveam bucatarie si baie proprie , deasupra garajului. Era mai mult decat speram cu totii. Suma destul de mica platita pe camera, ne-a permis sa vizitam imprejurimile. Am umblat pe carari inzapezite de munte, 8 studenti singuri in padure... ne-a prins noaptea. Atunci am cunoscut prima data glasul padurii adormite de iarna: intr-o noapte geroasa de februarie 1995.               In ultima zi, am predat bagajele la gara. Nu aveam n