Cella's Stories

Viata ca o zi la schi       In urma cu aproximativ 3 saptamani am fost la schi, in Sinaia. Am urcat la cota 2000. Pentru prima data am luat telescaunul de la cota 1400 la cota 2000. Evitam asta, am rau de inaltime (sau cel putin asa credeam).  Pe drum, telescaunul s-a oprit de cateva ori, iar eu admiram natura vrajita , nu o mai vazusem niciodata asa. Dupa un timp, am remarcat o lipsa de senzatie : nu aveam vertige. Nu stiu cand s-a intamplat asta. Intotdeauna am avut vertige. Cred ca are ceva de-a face cu sugestia ca raul de inaltime este asociat cu frica de succes. De cand am auzit asta, m-am tot gandit : ce o fi asta? doar nu imi e frica de succes! Cert e ca nu am vertige, indiferent daca a fost asocierea asta sau altceva.       Cobor din telescaun si pornesc pe prima partie care imi iese in cale. Vad gheata, pietre... si ce daca! Am mai facut asta... pornesc, cu incredere . Observ in jur , gheata peste zapada, in unele locuri, erau pietre iesite, neacoperite nici macar de

       Acum ceva vreme, un fost coleg de facultate m-a rugat sa scriu despre cum am ramas cu masina in nisip pe plaja. Eram prieteni foarte buni, 4 persoane: 2 fete ( Marcela si Cleopatra) si 2 baieti (Marius si Liviu). In momentul acela, era doar prietenie de dragul timpului petrecut impreuna. Bine, timp petrecut impreuna inseamna experiente impreuna... din unele inveti, din altele nu. Au fost ani frumosi, memorii frumoase .. "ca la 20 de ani". Nu am scris pana acum, am incercat sa inteleg ce a fost de invatat din experienta asta cu masina pe plaja ( in afara faptului ca nu e bine sa te duci cu masina pe plaja - pe nisip moale.... in apa nici atat - noi nu am intrat in apa).          Acum mai toata lumea merge cu masina pe plaja, nu am inteles niciodata de ce : eu una ador sa simt nisipul sub talpi. In 1993 , nu prea se intampla asta, sau cel putin eu nu stiu sa se fi intamplat.          Am ajuns dupa pranz, dar inainte de apus , pe plaja. Bineinteles ca am nimerit in