Cella's Stories

Taramul Portocaliu               Ana si pasarea albastra au plecat spre miazazi. Se gandeau ca daca vor merge spre lumina, vor ajunge mai repede. Ana se uita curioasa in jur : era pentru prima data cand pleca de acasa fara sa fie insotita de un parinte, care sa ii spuna pe unde sa mearga, cum sa se poarte si cum sa vorbeasca. Pasarea albastra era un bun tovaras de drum, totusi nu ii dadea nici un sfat.                Dupa aproape doua zile, au observat uimite ca in locul rosului, peisajul a devenit portoca-liu. De adata aceasta, nici Ana nici pasarea nu parea din acel loc. Cum nu vedeau nici o vietate in preajma , au continuat sa mearga. Anei i se facuse sete, nu se gandise ca drumul va fi atat de lung. Si in jur nu se vedea nici o fantana.                 "Tie nu iti e sete?" "Ba da", raspunse incet pasarea. "Voi zbura putin inainte, poate gasesc ceva. De sus se vede mai bine taramul. ".                 Ana se opri si astepta cuminte sa se

                                                              Taramul Rosu                       In vremuri demult uitate, intr-un loc magic, traia o mica printesa -Ana - fata imparatului Rosu si a imparatesei Albe.             Locuiau impreuna in castelul rosu. Nu era greu de ghicit de ce se numea castelul rosu : totul in jur era rosu. Desi dupa unirea imparatului Rosu cu fata imparatului Alb, eu inceput sa apara pe la colturi , unele nuante de roz. Intai mai timid, aproape imperceptibil, apoi, cu timpul , au devenit vizibile si parca ar fi fost acolo de cand lumea. Pana si cerul, in infinitul lui, pe acel taram, prindea usor nuante de roz... uneori rosiatice.            Se poate spune ca era taramul magic, taramul lui Rosu imparat, care purta amprenta personalitatii lui - rosie. Ana, fata lui, crestea ca o fata de imparat, inconjurata de flori trandafirii si pasari rosii cu triluri magice. Anii treceau si Ana nu stia decat taramul magic, rosu.  Vorbea cu florile, cu pasa